Deschise încetişor sertarul şi din el trase afară sticla de lichior ascunsă printre hârtii. Îşi umplu paharul aflat pe birou şi privi prin licoarea aurie cu ochii goliţi de expresie. Avea un fel de ciudă, explicabilă totuşi, o angoasă care-i măcina sufletul. Goli dintr-o suflare paharul simţind, parcă, un fel de ostoire a sufletului.
Se aşeză mai comod în fotoliu şi-şi urcă printr-un gest leneş picioarele pe biroul masiv. Un zâmbet batjocoritor i se iţi în colţul gurii. Îşi umplu iar paharul şi, de data asta, fără să se grăbească, începu să-l soarbă cu înghiţituri mici plescăind cu limba de plăcere. Băutura avea gust de pepene şi scorţişoară. Scoase un râgâit puternic care sparse liniştea din cameră. Nu-i păsa de nimic. Era un pic mai bine acum.
Îşi mai umplu încă o dată paharul, aruncând apoi sticla goală în coşul de plastic aflat în colţul celălalt al biroului. Nu nimeri coşul, aşa că sticla se rostogoli pe covorul gros şi ultimii stropi pătară chenarul de un alb imaculat. Râse pe înfundate ca de o poznă ghiduşă.
După ce termină lichiorul din pahar privirile ţintiră către biblioteca din acelaşi lemn masiv ca şi biroul şi încărcată de dosare frumos aliniate. Majoritatea erau de culoare albastră şi doar câteva, din loc în loc, erau de culoare neagră. Scoase dintr-un raft un dosar gros din cel de culoare neagră şi în spatele lui dibui o sticlă de wiskey. Era legată frumos cu o panglică roşie semn că fusese primită cadou. O deschise, fără prea multe menajamente şi mirosi băutura după care umplu pe jumătate paharul reluându-şi poziţia în fotoliu.
Aburii alcoolului îi creară o uşoară ameţeală, dar încă se ţinea tare, ba chiar simţi o uşoară dispoziţie de bine şi mintea îi dădea ghes să facă mici tâmpenii de care avea să se veselească mai târziu.
Privi cu luare aminte în jur, era curăţenie şi ordine desăvârşită, aşa cum se şi aştepta, de altfel.
Luă câteva dosare albastre şi schimbă între ele, aleatoriu, conţinutul documentelor, modificându-le astfel destinaţiile, apoi adună toate sticlele pe care le descoperi în spatele dosarelor negre şi le goli într-o vază imensă din porţelan de lângă bibliotecă. Amestecă în ea toate băuturile ca într-un fel de supă alcoolizată, după care se urină în vază. Rândui sticlele pe birou şi turnă cu atenţie conţinutul umplându-le înapoi cu acest amestec, rânjind cu satisfacţie, după care le aşeză la loc în ascunzătorile lor.
Dar parcă nu era destul. Pe masa din faţa biroului era o scrumieră uriaşă în formă de frunză de stejar. Se scremu cu putere şi se răhăţi gros în scrumieră, apoi scoase o mănuşă chirurgicală din buzunar şi începu să ungă, fără să se grăbească fiecare mâner pe care îl văzu în cameră. Cu grijă, unse şi partea de dedesubt a ramelor de la sertare, apoi trecu la fotoliile grele din piele din jurul mesei şi unse cu grijă partea inferioară şi mai puţin vizibilă a mânerelor. Privi cu atenţie în jur de teama de a nu fi uitat ceva, dar până acum împlinirea a tot ce-şi propusese îi aduse iar un zâmbet ghiduş în colţul gurii deşi îşi dădu seama că neglijase partea cu mirosul strident. Deschise geamul şi avea să-l lase aşa. În toiul nopţii se anunţase ger şi asta era bine, chiar dacă nu schimba prea mult mirosul din cameră.
Adună o hârtie răzleţită de pe jos, probabil se rătăcise când schimbase ordinea din dosare şi o ascunse într-un dosar în care puse şi mănuşa murdărită de fecale iar scrumiera o împinse cu piciorul sub unul din fotolii. Paharul din care băuse îl şterse cu şerveţel umed şi-l aşeză în tava cu pahare curate.
Îşi îndreptă hainele murmurând încetişor: „Aşa, fir’ai tu să fii de curvar, îţi arde de amantlâc, ha? De nevastă ai uitat de când ţi-ai luat secretară nouă. Tu şi cu noua secretară, ei las’ că vedeţi voi mâine dimineaţă ce surpriză faină o să aveţi. Să tot să vă faceţi de cap pe aici…Iar când aţi termina de curăţat singuri singurei, că doar ce o să spuneţi femeii de serviciu că s-a întâmplat aici, să nu uitaţi să vă astâmpăraţi setea…cu ce găsiţi prin sticle…”
Ieşi încetişor pe uşă fără să atingă mânerul şi trase după sine, de partea de jos, uşa care se încuie automat.
Când ajunse în stradă îşi îndreptă fusta peste picioarele lungi şi plecă ciripind veselă o melodie veche, făcându-se că nu observă bărbaţii care priveau admirativ femeia elegant îmbrăcată ce afişa un zâmbet ghiduş în colţul gurii.
Duzina de cuvinte a fost propusă, ca de obicei, de psi. S-au mai jucat cu aceleaşi cuvinte şi : tibi, psi, scorpio, almanahe, vânt de toamnă, anacondele, cita,rokssana
.
