Bărbatul privi femeia înaltă care şedea întinsă în faţa lui. Era nespus de frumoasă. Liniile suberbe şi fine ce-i conturau corpul prin cearceaful alb ca zăpada trădau o zvelteţe rar întâlnită, cum doar la unele machine de top puteai să întâlneşti. Auzise ceva zvonuri, de la băieţii pe care îi cunoştea din Procuratură şi care îi furnizau uneori mici secrete, că acum câţiva ani ar fi fost amanta unui mare ştab de pe la guvern, un secretar de stat de numele căruia nici nu auzise, dar erau doar presupuneri, nu se ştia nimic concret.
Smuci cearceaful cu o mişcare bruscă, dezvelindu-i corpul gol şi vederea pielii albe, cu nuanţe de alabastru, îi dădu fiori. Îi atinse gleznele încetişor, atât de încet, aproape ca o fâlfâire de aripi, ca şi când i-ar fi fost teamă să nu o trezească. Nu atinsese niciodată o femeie cu forme atât de perfecte. Mai toate, care îi trecuseră prin mâini, erau femei normale, fără nimic spectaculos, neimpresionante, grase sau slabe, cu sânii lăsaţi inestetic, ori cu burţi lipsite de elasticitate.Dar era obişnuit să se întâmple aşa. Ştia doar că din postura lui ar fi fost total deplasat să emită pretenţii. Nici nu şi-a dorit vreodată altceva, plus că nici nu ar fi crezut că ar putea fi posibil să i se întâmple tocmai lui să aibă şansa să fie singur, în aceeaşi cameră, cu o femeie atât de desăvârşită.
Ispita de a o atinge, altfel decât era obişnuit, începu să-l înghiontească.
Stătu o clipă să reflecteze la gândul atât de ciudat care-i trecu prin minte.
„Ei şi? Cine o să ştie? Ea, sigur, dar nu o să spună nimănui” Răspunsul dat de el, la întrebarea pusă tot de el, îi stârni un râs care sună dureros ca un scâncet. Nu voia să facă gălăgie.
Mâna îşi continuă periplul urcând încetişor către genunchii ei perfect rotunzi. Îşi lăsă degetul arătător să alunece în despărţitura dintre cele două pulpe apropiate ca şi când ar fi vrut să despartă, cu nespusă delicateţe, picioarele femeii. Apoi degetele începură să urce, şi mai tremurat de data asta, pe interiorul coapselor.
Era destul de frig în cameră, dar bărbatul, deja uşor ameţit de atingerea pielii frumoase, simţi cum începe să fiarbă sângele în el. O durere surdă începu să-i preseze stomacul coborând către vintre. Pe măsură ce degetele lui se apropiau de triunghiul dintre coapsele femeii, durerea pe care o simţea în stomac i se înteţea şi mai tare, iar fiorii care îi străbăteau corpul îl înţepau ca nişte curenţi de electricitate de joasă tensiune.
Se opri o clipă să-şi tragă răsuflarea şi chiar să-şi facă curaj. Muntele lui Venus avea părul pubian cosmetizat şi tuns în formă de frunză subţire de ferigă cu vârful orientat către locul unde labiile îşi împreunau liniile, probabil ultima modă în gen.
O privi nesurprins de acest amănunt, nici nu s-ar fi aşteptat să fie altfel, se vedea în totul că era extrem de îngrijită. Genul de femeie care are abonament săptămânal la salonul de frumuseţe.
Abia după câteva minute bune îşi împinse degetul arătător în vaginul femeii într-o mişcare perfect circulară. Îl roti de mai multe ori în vagin, iar fruntea începu să i se umple de broboane mari de sudoare. Era umed acolo la ea înăuntru şi, desfăcând mai tare pliurile labiilor mici şi pline, un lichid alb şi translucid începu să curgă în afară. Închise ochii şi-şi strânse gura muşcându-şi buzele până la sânge. Abia când simţi că nu mai poate să respire pe nas îşi dădu drumul iar la gură şi deschise ochii.
Îi privi sânii şi observă o mică asimetrie. Sfârcul drept era rotund şi roşu, ţuguiat în sus, tronând ca o cireaşă. Sfârcul stâng însă lipsea cu desăvârşire. O anomalie care nu părea să fie din naştere, ci mai degrabă o consecinţă a unei tăieturi de lamă foarte ascuţită, ca de bisturiu. Se întrebă în gând cât de tare trebuie să o fi durut această intervenţie şi cine fusese atât de priceput. Suturile fuseseră făcute de un maestru, probabil, fiindcă se strângeau în jurul pielii ca într-un sfârc cusut, şi doar diferenţa de culoare îţi sărea în ochi. Dar bărbatul era un expert în materie şi-şi dădu seama instant că sânul femeii fusese maltratat cu anume timp în urmă.
Tăcu. Nu vru să spună nimic. Nu vru ca mirarea lui să spargă tăcerea întreruptă uneori doar de oftaturile lui.
Ca şi când ar fi simţit o imensă părere de rău, bărbatul mângâie cu degetele sânul mutilat şi apoi şi le coborî către încheietura braţului ei unde mici urme vineţii, ca nişte pişcături, acopereau vena.
Deasupra cotului, o urmă circulară ca o strânsoare de garou, sau un cablu subţire de cauciuc, părea că-i separă braţul în două.
Uşa de la intrare în cameră se deschise şi bărbatul simţi cum vântul creat de curent îi adie pe la frunte. Întoarse capul şi-l văzu în prag pe Diamandescu de la Criminalistică.
Acesta intră fără să privească cadavrul femeii întins pe masa de disecţie.
-Ei ce zici doctore? Cum e moarta? Naturală, suicid sau crimă?
-Să văd testele de sânge de la laborator întâi. Aparent pare o moarte survenită prin supradoză deşi, nu-mi iese din cap o chestie…
Diamandescu reuşi să privească către cadavrul femeii şi observă cum aceasta avea picioarele desfăcute şi o mănuşă din latex zăcea aruncată peste pelvis. Înghiţi în sec cu greu înainte să-l descoase iar pe doctor:
-Care maestre?
-A avut contact sexual în timpul sau imediat după moartea survenită, dovadă fiind vaginul plin de lichid seminal, dar mă îndoiesc că în timp ce-şi strângea garoul cu dinţii la mâna stângă iar cu cealaltă îşi injecta morfina, să stea cu picioarele desfăcute pentru o partidă de sex. Hmm… plus că nu pare genul. Şi mai cred că cineva vrea să ne inducă în eroare să credem că victima era o drogată. Toate înţepăturile ei din braţ au aceaşi culoare şi acelaşi diametru, ca şi când ar fi fost făcute în acelaşi timp, cu acelaşi ac. Nu este nici una mai veche ca cealaltă, nici o înţepătură cicatrizată, totul pare proaspăt, cu maxim câteva ore înaintea survenirii morţii.
Probabil a fost şi torturată, are sfârcul stâng tăiat şi pielea din jurul amputaţiei cusută, iar firele au fost trase afară înainte să se vindece perfect. Criminalul desigur, este un tip care ştie ce face, are meserie.
Doctorul se căută în buzunarul de la halat de unde scoase două căşti mici pe care le înfipse în ureche şi cu atenţie îşi selectă cu grijă câteva melodii preferate în mp4-ul de care nu se despărţea niciodată. Apoi apucă un bisturiu şi începu să execute o tăietură verticală pe toată lungimea abdomenului femeii. Un miros greu, de putregai şi excremente se răspândi brusc în morgă.
Diamandescu îşi notă în carneţel toate datele, apoi ieşi valvârtej pe uşă afară, stăpânându-şi cu greu senzaţia de vârtij, gândindu-se: „Dracu m-a pus să mă fac poliţai la criminalistică. Fi-mi-ar capul al dracu…. Nu’ş cum dracu se suportă ăsta, io aş crăpa cu nasu’ toată ziua în maţele altora…”
În spatele uşii, doctorul îşi continuă treaba fredonând uşor:
„When it’s summer in siam
And the moon is full of rainbows
When it’s summer in siam
And we go through many changes
When it’s summer in siam
Then all I really know
Is that I truly am
In the summer in siam”
Povestea, aşa cum v-am obişnuit în fiecare sâmbătă, intră în joaca duzinelor stârnite de psi. Au mai participat şi: (bineînţeles, prima 
) psi, redsky, tibi, almanahe,anacondele, virusul,scorpio, rokssana, cita, carmen sima, dictatura justiţiei, abisuri
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- joaca
că era moartă am bănuit io,
da acum aşteptăm cuminţi şi cauza morţii…
Neah, nu importă. Doctorul vroiam să-l scot în faţă. Legiştii întotdeauna mi-au dat mici fiori de spaimă. Par oarecum, uşor necrofili, nu zici?
şi cam nepăsători, aşa… ciudaţi rău! oare cum o fi să trăieşti în preajma unui legist? brrr….
Da’ şi ei sunt oameni. Deci….when is summer in Siam…
recunosc… o ascult pe repeat de azi noapte..
http://www.youtube.com/watch?v=2n3RjNBb104
Pingback: Dialog « Tiberiuorasanu's Blog
Brr! De ce n-ai spus că nu e o poveste recomandabilă pentru lectură la 2 noaptea?
Nu-i vorbă, puteam să mă opresc după primele rânduri – dar n-am putut!
Am vrut să fiu spooky, aşa
Pingback: Duzină de cuvinte – vârtej spre neluare-aminte | Cioburi de chihlimbar
Mitzooo, ma duc sa fac un dus ferbinte, ca ma lua cu fiori den talpi da picioare..Imi pun si prisnite pa pantec…Pacat da fata aia , nu i-ar mai tine pamantu! ..
)
Ştiu Viruse, şi îmi place că ai observat asta. Am vrut să scriu povestea asta, fiindcă odată, demult, demult, am fost într-o morgă. Şi pe lângă mirosul care îţi tăia suflarea, pe lângă coridorul obscur şi camerele reci, erau doctorii care m-au impresionat la maxim. Oamenii ăia îşi petrec acolo trei sferturi din viaţă, ajung la un prag de obişnuinţă care nouă, oameni oarecare, ne-ar fi greu de atins fără să nu ne vărsăm maţele. Şi nu-l pot uita pe unul care muşca cu poftă dintr-un sandwich în timp ce povestea ce probleme avusese victima dintr-un accident rutier care se soldase şi cu arsuri.Nimeni nu avea milă de victime, făceau parte din decor.
Pingback: Duzina de cuvinte-Pregatiri pentru iarna « Cataratorii
Pingback: Acestor zile « Almanahe's Weblog
Pingback: duzina de cuvinte – 19 – flori si buruieni « Rokssana's Blog
Exact la asta ma gandeam acum,ca mai lipsea sandwich-ul din povestire si era tabloul complet.
..vorba lui Psi,ar fi fost frumoasa o continuare…
Nu stiu daca as avea curajul sa intru la morga..de fapt imi e frica de morti in general.
Povestea e scrisa exact in genul romanelor politiste si daca l-ai bagat pe Doctor la inaintare
Şşşş, Scorpio, că a citit un prieten drag şi s-a supărat pe mine că a crezut că scriu despre necrofili, bietul de el, nu a avut curaj să termine povestea
)))
Dar de tine nu-mi era teama. Ştiam că ai sânge să o termini de citit
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Nefericirea regilor ! « Dictatura justitiei
Este exact genul de scriere în care te recunosc și același prin care te-am cunoscut! Singurul regret pe care il am este ca s-a terminat. Recunosc că nu este genul meu de literatura, dar are puterea de a mă prinde. Poate că ar fi fost mai elegant să renunță la denumirile științifice ale organelor genitale și să le înlocuiești metaforic, dar ținând cont că ne regăsim în fața unei frânturi de nuvelă polițistă, cu cât mai puține metafore cu atât mai bine. Poate balansate și cu alți termeni de specialitate din medicina legală ar fi făcut trecerea mai ușoară. Altfel, imprevizibilul la el acasă. Provocare: dezvoltă misterul sfârcului tăiat, merită! Felicitări!
Ei, ei, şoşeţelule, drag îmi e când treci pe aici.
Sincer, am vrut să-mi prind cititorii de data asta într-un alt registru. Un registru fără pic de umor, deşi m-am amuzat pe toată perioada cât am scris.:D
Nu ştiu dacă chiar am să merg mai departe cu povestea asta, îmi place să las citiorii să se sperie fiecare după propria imaginaţie
Mi-a placut povestea ta… cu amanunte indraznete!
Un viitor roman politist?
Eu am facut chiar disectii… ma pregateam pt medicina si, din clasa a XI.a mergeam la facultatea de medicina unde participam la cursurile de disectie. Nu am vazut acolo decat cadavre de batrani – fara apartinatori – cu pielea de crocodil, uscata, pe care bisturiul abia reusa sa o taie. Mirosul… nu mai era decat cel de formol…
Acolo am inteles ca un medic trebuie sa iubeasca omul atat de mult incat nimic sa nu-l indeparteze de el, nici saracia, nici mizeria…
si, ca sa salvezi vieti trebuie mai intai sa te intalnesti cu moartea…
Ah Cita, în acest caz poate că am să-ţi cer tot felul de amănunte, numai bune de presărat în astfel de poveşti
oricand cu placere
Pingback: duzina de cuvinte – promisiunea
m-am grabit sa spun ca nu mai mai surprinzi- ai facut-o iar…
probabil ca e un fragment din ceva ce s-ar putea transforma intr-un roman…
Nu ştiu Rokssana. Îmi place, mai degrabă, să imaginez scene, şi să apoi să mă amuz gândindu-mă la ce-şi închipuie fiecare că ar putea fi
Tot ce nu fac săptămâna întreagă recuperez azi. Mai strâng o haină , mai citesc o duzină, mai dau cu mătura de trei ori, aspiratorul iar nu funcționează, mai citesc o duzină .
Îmi zic că mă va dispune povestioara ta și mă pregătesc să râd sau măcar să zâmbesc.
Din primele rânduri realizez că surpriza ta nu poate să fie decât ca respectiva ”Genul de femeie care are abonament săptămânal la salonul de frumuseţe.”
să fie moartă. Sper în continuare să mă înșel și să nu fie cum gândesc eu.
Suspansul e mare dar e ceace îmi place mie mai mult.
Și ne lași pradă întrebărilor.
Nu-i frumos ! Trebuie să continui !
Hai, măi Dictaturo. Ăsta e şi scopul scrierilor mele. Să vă las pradă întrebărilor
Deci, aşa:
”
“Sincer, am vrut să-mi prind cititorii de data asta într-un alt registru. Un registru fără pic de umor, deşi m-am amuzat pe toată perioada cât am scris.
Bineeee.
Fără glumă, lasă nu ştiu ce motive la o parte şi pune-te serios pe scris, că ai ce spune.
Dacă voi toţi citiţi ce scriu eu pe aici, mă declar mai mult decât mulţumită
Siam impresia ca-ti face placere sa tot omori oameni….
Sau poate ca aici e un raspuns la intrebarile pe care ne simtim obligati sa le cerem ?
Eu nu omor pe nimeni, doar înfăţişez anumite posibilităţi, restul îl face doar imaginaţia voastră
Ce imaginatie bogata ai! Foarte frumos ce ai scris, dar si jocul!
Mulţumesc Allexxya. Într-adevăr, jocul este magnific. De când l-am descoperit nu am mai putut să rezist tentaţiei de a participa şi eu alături de toţi cei care îmi fac dimineţile de sâmbătă interesante
pana la un punc ma incinsese poveste ta… apoi m-a racit brusc. imi place cum ai scris
Mulţumesc, dar sper că nu te-ai răcit de frică!
nu, nu mi-e frica… m-a racit situatia… era mai placut sa mangaie niste pulpe fierbinti
Deci, aşa Miţo, îţi băgaşi nasul şi în…adâncuri de mister poliţist? Şi să nu zici că doar degetul, că am indicii clare că nu se poate termina aşa, în scurgere albă spre nicăieri. Sfatul meu? Bagă-ţi toată mâna!
Pingback: Cu mainile curate « Abisuri
Pingback: Duzina de cuvinte 2 – Regatul deșertăciunilor « vantdetoamna
plasarea la morga a povestirii m-a facut sa zambesc. tocmai ma delectez cu un serial “body of proof” care exact asta trateaza, bine medicul e o “ea”…dar coincidenta persista.
Eu nu am vrut să scriu neapărat o poveste poliţistă, mai degrabă să creez o scenă, ca şi cum ar fi ruptă din context, dar care să poate lua diferite forme, în funcţie de imaginaţia fiecăruia. Cu cât sunt mai multe interpretări, cu atât mai bine. Fiindcă ăsta e jocul meu. Imaginaţia voastră
Oare ce s-ar fi intamplat in continuare daca nu ar fi intrat politistul in morga?
Te joci cu imaginatia mea si imi place.
Daaaa, ştii bine că îmi place să fac asta
Pfuiii, si eu care initial credeam ca voi citi o scena erotica gen Sandra Brown, constat ca politistul acela a facut sa nu fie o scena de necrofilie!
In tot cazul, bine scrisa si aceasta povestire, ca toate de altfel, semnate de tine! Felicitari!
Mulţumesc Nea Costache, ca de fiecare dată mă încântă faptul că-ţi faci timp şi treci pe aici
Ah, ai cam sarit parleazul catre horror neaos. Ma cam strange pielea cand ma gandesc la camere reci cu faianta alba si lumina cruda.
ţţţţţţ, vezi că am o poveste mai năzuroasă, înaintea ăsteia.
şi dacă am sărit pârleazul, ce? haidi bre că nu te-aş putea întrece în măiestrie la poveşti de genul ăsta niciodată. io-s o ingenuă pe lângă ce-ţi poate băsni prin minte, la o adică